Category Archives: Blog

Grădina de vise a Timișoarei

Dacă e să analizăm puțin membrii grupului Timișoara în Tranziție care s-au implicat până acum în activități se constată că, deși afecțiunea și implicarea pentru acest oraș e foarte mare, o mare din parte din acești oameni locuiesc în afara nucleului orașului (Stanciova… Giroc… Bulgăruș…) sau, dacă încă locuiesc în cutiuțe de beton urbane, își imaginează marea evadare la țară.

Mi-e tare dragă Timișoara și pentru mine e buricul lumii. Dar mi-e dragă și Stanciova și până când grădina mea o să facă tranziția completă de la pământul lutos de acum (mocirlos primăvara și plin de crăpături însetate vara) la solul bogat și fertil de îți vine să îl mănânci pe care il visez, mă tem că nu voi avea prea mult timp să vin ”la oraș”.

Am început tot mai des să văd ”proiectele” ca și plante. Visele sunt semințele care odată ce sunt împărtășite cu alții germinează (sau nu…). Piața Lucrurilor Libere a pornit de la  ideea Irmei spusă într-o seară după o clacă la Stanciova. Ea a aruncat sămânța care a căzut pe un sol foarte fertil: Irina, Gab, eu și alții am încurajat-o să încolțească și am tot pus apă și mulci până ce a crescut frumos la a treia ediție ce dă să înflorească la sfârșitul lunii aprilie. Ba a făcut și lăstari – Piața Semințelor Libere.

Eu îmi îmaginez Timișoara în Tranziție ca și o grădină în care oamenii vin poate la început atrași de atmosferă sau de activități deja existente și apoi încep și ei să arunce semințe. Pentru mine, ”germinarea” unui vis este atunci când devine împărtășit de mai mulți oameni care își iau angajamentul să îl pună în practică. Plăntuța cu câteva frunzulițe e planificarea de proiect. Care se transplantează în realitate. Și crește. Sau moare, dacă nu e îngrijită sau e atacată de orgolii, secetă de resurse sau alți dăunători.

Așa că am stat și m-am tot gândit, ce aș putea face eu propriu-zis pentru draga mea Timișoară? Pot aduce experiența de peste 15 ani în proiecte la care în ultimii ani am adăugat viziunea generoasă a creșterii organice, principii de permacultură și visul de a vedea Timișoara ca și oraș cu oameni încrezători și plini de inițiative în folosul comun.

Vă invit dragi oameni care aveți vise pentru acest oraș să veniți la atelierul organizat în 16 și 23 aprilie cu ajutorul Incubator 107. Să le punem la germinat. Eu aduc uneltele de grădinărit și vă ajut cu tot ce știu. Și să le creștem. Să înverzim Timișoara!

transition towns

Cu mult drag, Teodora

 

Piața Semințelor Libere în Timișoara!

Dupa succesul celor doua ediții ale Pieței Lucrurilor Libere și în așteptarea primăverii, sâmbătă 9 februarie de la ora 10:00 sunteti invitați la PIAȚA SEMINȚELOR LIBERE.

Se pot oferi atât semințe locale cât și surplusul de semințe achiziționate din comerț. Importantă este însă informarea transparentă (sursa semințelor, detalii despre cultivare). La intrare veți găsi modele pentru etichete.

Nu se vor oferi doar semințe, ci se vor organiza și prezentări și ateliere prin care să realizăm împreună lucruri utile și să învățăm din experiențele fiecăruia.

Din program:

  • Semințe de tot felul dăruite cu drag!
  • Biblioteca cu informații libere despre grădinărit și nu numai (informații copiabile pe stick-uri, să veniți pregătiți!)
  • Prezentări și ateliere: ”bombe cu semințe”, grădinărit pe balcon, soluții pentru udarea plantelor în concediu, confecționare plicuri pentru semințe, infrumusețarea ghivecelor și multe altele!
  • Activități pentru copii.

Multe alte surprize oferite de participanți ca si tine!

Link-ul evenimentului pe Facebook.

Harta verde a Timișoarei

Această hartă a început ca și proiect personal al Zuzanei Grochalova (Slovacia) în perioada în care a fost voluntar european în Timișoara. Ulterior s-au alăturat și alți voluntari și sperăm să devină o hartă de referință a mișcării de Tranziție în Timișoara.

Povestea Zuzanei:

”În toamna anului 2011 am venit în Timișoara. Am lucrat cu elevi ca și trainer de aptitudini sociale. Am discutat de ce este reciclarea un lucru usor/greu în oraș? Răspunsurile frecvente și restul poveștii se află pe blogul http://greenmaptimisoara.wordpress.com/

Așa a apărut idea de a promova locurile relevante pentru cei preocupați de mediu în care să fie marcate:

  • Containere care colectează selectiv deșeurile (sticle, PET…)
  • Fântâni cu apă potabilă cu acces gratuit
  • Servicii și produse ”verzi”, care promovează folosința îndelungată a produselor și comerțul cu produse locale (reparații încălțăminte, electronice, biciclete; magazine cu cărți & haine second- hand, automate cu lapte local, piețe cu produse locale, etc)
  • Piste și parcări pentru biciclete
  • Organizații și instituții active în domenii ”verzi”
Vă invităm să trimiteți sugestii pentru cât mai multe ”puncte verzi” în oraș la greenmaptimisoara(at)gmail.com sau lăsând comentarii la acest articol.

[googlemaps https://maps.google.com/maps/ms?msa=0&msid=214984681524107556703.0004c47afb1fc48ad3182&ie=UTF8&t=m&ll=45.755787,21.236572&spn=0.05749,0.109863&z=13&output=embed&w=640&h=480]

Rețete de la prima Piață a Lucrurilor Libere

Plănuiam demult articolul ăsta, dar de-abia acum i-a venit rândul. În 30 septembrie, la prima ediție a Pieței Lucrurilor Libere din Timișoara a adus lumea tot felul de bunătăți. Am făcut aici o compilație de rețete.

Adrian-Dan ne-a încântat papilele gustative cu multe bucate de la Bulgăruș – producție proprie. Ce a făcut senzație e, în primul rând, dulceața de lapte de capră.

Dulce de leche
îi mai zice și poate fi făcută cu orice fel de lapte integral.

Aici rețeta:

“1L lapte
500g zahar
1 baton vanilie sau esenta

Se fierb 5-6 ore la foc mic.”

Tot el a adus și

Branza de capra cu verdeturi

“4L lapte de capra crud

Se lasa cateva zile laptele sa se prinda, apoi se incalzeste la 70 grade si se lasa sa se separe zerul. Se pune la scurs intr-un tifon si se amesteca cu verdeturi.”

 

 

Irma a adus o excelentă (și nu exagerez) prăjitură cu dovleac. Pentru că rețeta e lungă, ne-a trimis o poză cu rețeta din cartea lui Jamie Oliver. Rețeta originală e de brioșe, dar aluatul merge turnat și într-o tavă.

Am primit rețeta de plăcintă cu mere adusă de Diana Dragoslava, foarte bună și… îndestulătoare: a venit cu o tavă i-men-să!

“Nu am cantitati, pentru ca de obicei gatesc ochiometric :). aluatul contine: putina smantana, putina margarina, putina untura de porc, putin lapte, sare, zahar, bicarbonat de sodiu stins cu otet sau zeama de lamaie, si faina cat sa fie un aluat bun de intins cu sucitorul (putin ma moale decat cel de taiteti si mai tare decat cel de gogosi); umplutura: eu am folosit mere curatate de coaja, rase si stoarse, plus zahar, putin gris si scortisoara, dar voi puteti folosi si branza dulce, sau dovleac ras cu scortisoara, sau visine sau mac sau ce altceva doriti. aluatul merge si la variante sarate de placinta (fara zahar in el)”

Rețeta de dulceață de roșii pe care am adus-o de la Stanciova, făcută din roșii cherry din grădina noastră:

2,5 kg roșii cherry, tăiate în jumătăți
3 căni și 1/2 zahăr
8 linguri zeamă de lămâie
1 linguriță scorțișoară măcinată (proaspăt măcinată, dacă aveți cum)
1/2 linguriță cuișoare măcinate (merg pisate într-un mojar)
1 lingură sare
1 lingură fulgi de ardei iute – opțional

Se pun toate ingredientele într-o oală mare. Se aduc la punctul de fierbere pe foc mediu, apoi se reduce temperatura la minim, doar cât să bolborosească un pic. Se lasă să fiarbă așa, amestecând din când în când, până ajunge la consistența unui gem lipicios. Asta va dura 1 – 1 1/2 ore, depinde de cât de mic e focul.
Când gemul vi se pare de consistența potrivită (puteți face testul farfuriei – o picătură pe farfuria rece nu mai curge ci rămâne coagulată într-o mărgea), se ia de pe foc, se pune în borcane, se pun capacele și se sterilizează, fie pe baie de apă sau în cuptor. Aici nu am rețete. Apoi se pun, acoperite, să se răcească încet, până a doua zi. Se păstrează bine în cămară, la răcoare și întuneric.
Recomand gemul ăsta pe pâine cu unt, ca orice gem, dar mai ales împreună cu brânză dulce de vaci, poate chiar cu brânză un pic sărată (experimetați!) sau poate cu legume sau carne în stil chinezesc :D

Au mai fost și altele: unt de casă (de la Aglaia din Stanciova, căreia îi mulțumim că e sursa noastră de încredere în ceea ce privește lactatele), zacuști (mersi, Paul!), gemuri, diverse pâini de casă. S-a făcut și ceai din verdețuri proaspete, culese din grădini. Un minunat exemplu că oamenii se pot hrăni sănătos și local și că, de fapt, mâncare e din belșug.

Sperăm că v-am făcut poftă: de gătit, de mâncat dar mai ales de împărțit bunătățile cu oameni dragi :)
Puteți face asta sâmbăta viitoare, în 24 noiembrie – de Ziua Fără Cumpărături, la ediția a doua a Pieței Lucrurilor Libere! Vă așteptăm!

Încălzire globală și vârful petrolului? Nu neapărat.

Tot văd prin materialele despre mișcarea de tranziție că totul pleacă de la conceptele astea două din titlu, dar nu știu dacă-i foarte potrivită abordarea asta. Mă gândeam că ar putea să îndepărteze persoane care sunt de păreri diferite dar totuși rezonează cu multe dintre ideile noastre.

Unii ar spune că poate vom descoperi surse de energie la fel de abundente sau chiar mai abundente decât petrolul, sau poate că s-au descoperit deja dar se țin secrete. Eu spun: de ce nu? Niciodată nu poți știi sigur ce o să vină în viitor. Însă intuiția îmi zice că asta nu o să se întâmple cu gândirea pe care o avem azi. Poate cu o altă fizică, una care ar semăna mai mult cu metafizica. În fond, fizica cuantică deja seamănă destul de mult cu metafizica.

Unii ar spune că încălzirea globală este o prostie sau că nu e cauzată de oameni. Eu i-aș contrazice, dar pe de altă parte, chiar dacă au dreptate, tot nu vrem să pompăm tone de substanțe toxice în aerul pe care îl respirăm, nu?

Concluzia?

Ce ne unește este faptul că vrem o tranziție către o altă lume. Una mai sustenabilă, mai rezilientă. Dar astea sunt concepte prea abstracte. Poate că ar fi mai potrivit să enumerăm lucruri mai practice. Vrem hrană care să nu ne îmbolnăvească, ci să ne facă mai sănătoși. Vrem mai multe biciclete, mai mult transport în comun și mai mulți oameni care să-l folosească. Vrem comunitate: mai multă cooperare și mai puțină competiție. Vrem o educație care să ne deschidă mintea în loc să ne-o închidă.

Ce altceva mai vrem? Lăsați comentarii.

Permacultură la grădinița Waldorf

permacultura14

Sâmbăta asta (20 octombrie) , câțiva dintre tranziționiștii timișoreni au participat la primul exercițiu/experiment de grădinărit urban și permacultură din Timișoara (din câte știm noi e primul, dacă știți voi că s-a mai întâmplat, dați-ne de știre!).

S-a întâmplat la grădinița Waldorf din Timișoara, lângă locul de joacă, într-un loc în care erau deja plantați niște copăcei fructiferi pe care am încercat să-i integrăm în design.

Continue reading Permacultură la grădinița Waldorf

Economia cadoului funcționează

sau

Cum a fost la Piața Lucrurilor Libere

“Oamenii nu au în ei nimic fundamental defect. Dacă le dai să pună în scenă o povestire care îi pune în armonie cu lumea, ei vor trăi în armonie cu această lume.” — Daniel Quinn

Dă-le oamenilor o povestire în care fiecare dintre ei este valoros și prețuit, una în care fiecare merită cadoul pe care îl primește și oferă un alt cadou la rândul său din ce are, din ce știe. În această poveste, oamenii își vor arăta generozitatea și recunoștința, deschiderea și zâmbetul cel mai larg posibil — atribute care sunt contagioase și persistente.

Dar să începem cu…

Începutul.

Continue reading Economia cadoului funcționează

“Transition Timișoara”. Rezumatul întâlnirii nr. 2

Vineri, 11 mai, ne-am întâlnit de la ora 19 în parcul Botanic. Au fost prezenți Vasile, Marian și Sara cu cei doi flăcăi ai lor, Alexandru cu Simona, care nu știau exact ce se întâmplă și ce-i cu întâlnirea asta, dar erau curioși să afle, Adrian- care nici el nu a fost la semiar dar a aflat despre mișcare și s-a anunțat interesat, Alina, Cristina cu Maia, Rodica, eu, Gab și sper că nu uit pe nimeni.

Ne-am așezat pe iarbă și pe bănci, apoi ne-am prezentat pe rând, ca să ne cunoască și cei care n-au fost data trecută sau la seminar. Am încercat să definim împreună, pentru ei, mișcarea de Tranziție, dar nu mi-e clar dacă am reușit să facem asta suficient de bine. Sperăm că le-am captat măcar interesul suficient cât să afle mai mult pe alte căi și să vină la următoarea întâlnire.

Dat fiind că am primit chiar vineri un mail de la Claudian cu sfaturi despre ce să facem mai departe, am prezentat și asta.

Pe scurt:

– într-o primă fază, e important să se contureze grupul de inițiativă: un grup de oameni interesați de tranziție, cu dorință suficient de mare de a se implica în diverse acțiuni și mobilizarea altor oameni în jurul grupului.

-viitoare acțiuni:

1. Proiecții de filme: prima poriecție va avea loc chiar în cadrul viitoarei întâlniri, care s-a fixat tot pentru vineri, ora 19, la sediul CRIES – cărora le mulțumim pentru susținere.
Vom proiecta documentarul In Transition 0.1, cu durata de 50 minute, după care vom încerca să vorbim un pic despre el.
Vor urma și alte filme.

2. Poate un workshop de permacultură – Simona și-a manifestat interesul pentru asta. Bănuiesc că restul din cei prezenți nu au auzit prea multe despre acest domeniu, dar pentru că e un element cheie în mișcarea de tranziție, vom încerca să-l “popularizăm” un pic.

3. Alte workshopuri. Orice workshopuri/ateliere sunt binevenite: de meșteșuguri, de origami, de făcut pâine sau clătite: important e să ne întâlnim și să lucrăm împreună pentru a crea ceva de care să ne bucurăm împreună.

4. Am vorbit despre importanța unui loc virtual unde să împărtășim resurse și idei, altul decât grupul de Facebook. Site-ul intranzitie.org este funțional, rețeaua socială ne așteaptă cu forumuri și grupuri. Putem posta acolo idei de spații, idei de workshopuri, să vorbim despre viitoare acțiuni, etc., cu avantajul că toate discuțiile și resursele (filme/cărți) rămân în arhiva noastră și nu a unui site străin – Facebook.
De aceea, încurajăm pe toată lumea interesată de discuții să-și facă cont de intranziție.org – site făcut pentru toate comunitățile ‘în Tranziție” din România, chiar după primul seminar susținut la București.
Contul pe site va fi făcut manual de Gab, pentru că au dat năvala roboții de spam. Pentru a vă face cont – click aici.

Pe lângă acest loc virtual a rămas dorința pentru un centru comunitar, dar ne-am dat seama că pentru a-l obține e important să avem un grup unit și câteva acțiuni concrete cu care se ne “lăudăm”, pentru a da greutate cererii pentru un spațiu.

Înafară de aceste subiecte, am vorbit un pic despre grupul Barter Timișoara (grup de troc, pe Facebook, inițiat de Alexandru) și despre un sistem LETS (local exchange trade system),  despre ASAT și despre noul program al celor de la CRIES, pentru promovarea incluziunii sociale:  asemănările (și diferențele) între acesta și mișcarea de Tranziție.

Am ronțăit prune uscate, covrigei, turtă dulce și sărățele, pentu că toată lumea a adus câte ceva bun. Eu am uitat să fac poze pe lumină, mi-am adus aminte doar când ne-am ridicat să plecăm, și uite așa au ieșit pozele mișcate.

Unii din noi au plecat spre case iar restul am mai petrecut o vreme plăcută în piața Unirii, unde am mai povestit și-am admirat frumusețea cerului și a Pieței Unirii.

Încă odată vă anunțăm că vinerea trecută s-a stabilit împreună ca viitoarea întâlnire să fie tot vineri (18 mai), de la ora 19, de data asta la sediul CRIES.

De asemenea, o parte din cei prezenți cu care am vorbit au fost de acord să păstrăm ziua de întâlnire pentru fiecare săptămână ca fiind vineri, de la ora 19, ca să se creeze un obicei. Vă rog mult, dacă aveți alte propuneri și considerați că e foarte important să NU fie vineri întâlnirea (în general), să anunțați și mai vorbim. Dacă totuși sunteți de acord sau nu spuneți nimic, rămâne așa.
Locația va fi comunicată de fiecare dată, până ne hotărâm asupra unui loc permanent de întâlnire.

Rezumatul primei întâlniri de după seminar

… care a avut loc marți, 24 aprilie 2012, de pe la ora 18.

Prima întâlnire a câtorva tranziționiști timișoreni: ar fi fost ea la fântână în Unirii, dar ne-au speriat câțiva stropi așa că am fugit sub umbrela unei terase din apropiere.

Am povestit, ne-am cunoscut și cred că s-a conturat o primă dorință clară: se dorește un centru comunitar care să poată îngloba multe – dacă nu toate- din ariile dezbătute la seminar. Notez mai jos cum percep eu că ar putea fi folosit centrul comunitar:

– alimentație – un loc de unde un grup de consumatori să poată ridica coșul de legume într-un parteneriat tip ASAT; dacă are și o curte, o mică sau mare grădină comunitară
– meșteșuguri- un loc în care să se poată crea și să fie un centru de “desfacere” pentru micii artizani locali
– Transport: un atelier de biciclete
– Cultură: un loc unde să poată avea loc concerte, piese de teatru (găzduirea unei trupe locale de teatru), diverse alte manifestări artistice
– Educație- un centru de educație alternativă, pe bază de voluntariat sau economie alternativă
– Economie: toate de mai sus pot fi integrate într-un sistem LETS sau alt fel de economie alternativă + convențională, în măsura necesităților.
– Construcții ecologice- eventualele reparații sau îmbunătățiri necesare pentru funcționarea centrului comunitar să fie făcute cu materiale și tehnici ecologice, ca un exemplu a ce poate fi făcut. Un birou de consultanță unde să existe câteva materiale informative, eventual voluntari.

Ideile pot continua, și sperăm să ne reîntâllnim curând, eventual într-un număr mai mare, pentru a discuta mai departe, pentru a crea un grup de inițiativă. Se caută și un loc “neutru” de întâlniri- unul unde să nu fim nevoiți să consumăm pentru a povesti.

Actualizare: se poate să fi găsit un loc de întâlniri – mulțumim, Flavius!