Dacă e să analizăm puțin membrii grupului Timișoara în Tranziție care s-au implicat până acum în activități se constată că, deși afecțiunea și implicarea pentru acest oraș e foarte mare, o mare din parte din acești oameni locuiesc în afara nucleului orașului (Stanciova… Giroc… Bulgăruș…) sau, dacă încă locuiesc în cutiuțe de beton urbane, își imaginează marea evadare la țară.

Mi-e tare dragă Timișoara și pentru mine e buricul lumii. Dar mi-e dragă și Stanciova și până când grădina mea o să facă tranziția completă de la pământul lutos de acum (mocirlos primăvara și plin de crăpături însetate vara) la solul bogat și fertil de îți vine să îl mănânci pe care il visez, mă tem că nu voi avea prea mult timp să vin ”la oraș”.

Am început tot mai des să văd ”proiectele” ca și plante. Visele sunt semințele care odată ce sunt împărtășite cu alții germinează (sau nu…). Piața Lucrurilor Libere a pornit de la  ideea Irmei spusă într-o seară după o clacă la Stanciova. Ea a aruncat sămânța care a căzut pe un sol foarte fertil: Irina, Gab, eu și alții am încurajat-o să încolțească și am tot pus apă și mulci până ce a crescut frumos la a treia ediție ce dă să înflorească la sfârșitul lunii aprilie. Ba a făcut și lăstari – Piața Semințelor Libere.

Eu îmi îmaginez Timișoara în Tranziție ca și o grădină în care oamenii vin poate la început atrași de atmosferă sau de activități deja existente și apoi încep și ei să arunce semințe. Pentru mine, ”germinarea” unui vis este atunci când devine împărtășit de mai mulți oameni care își iau angajamentul să îl pună în practică. Plăntuța cu câteva frunzulițe e planificarea de proiect. Care se transplantează în realitate. Și crește. Sau moare, dacă nu e îngrijită sau e atacată de orgolii, secetă de resurse sau alți dăunători.

Așa că am stat și m-am tot gândit, ce aș putea face eu propriu-zis pentru draga mea Timișoară? Pot aduce experiența de peste 15 ani în proiecte la care în ultimii ani am adăugat viziunea generoasă a creșterii organice, principii de permacultură și visul de a vedea Timișoara ca și oraș cu oameni încrezători și plini de inițiative în folosul comun.

Vă invit dragi oameni care aveți vise pentru acest oraș să veniți la atelierul organizat în 16 și 23 aprilie cu ajutorul Incubator 107. Să le punem la germinat. Eu aduc uneltele de grădinărit și vă ajut cu tot ce știu. Și să le creștem. Să înverzim Timișoara!

Cu mult drag, Teodora